You never know

Omul din oglinda pare atat de strain,deschide robinetul,apa ii inunda palmele calde,pline de semne si linii adanci;isi trece mana peste frunte,contunrandu`si fata,dar chipul incordat striga ajutor.Iese,iar oglinda parca ramane la fel de pustie.Isi priveste patul gol,cu patura incurcata pe o margine.Pe jos sunt carti uitate,hainemurdare,ambalaje aruncate si esarfa ei.Se aseaza si apuca gentil unica sursa de frumos;acea esarfa de culoarea mierii,fina,usoara,tot ce i mai ramasese din o viata de vis.Mana i se umbla jucaus de a lungul cusaturii si`si impreuneaza palmele,protejand ultimul strop de parfum;si`si aduce aminte..

Camera i era luminata,prin perdeaua verzurie un fior se ratacea,iar raza de soare cauta hainele calde aruncate pe jos.Picioarele lor se amestecau pueril sub cearceaful ce ascundea goliciunea a doi oameni atat de uniti.O singura scanteie intre doua inimi atat de hotarate ce radiaza fericirea unor clipe unice.l o saruta gingas pe frunte,trezind o ,un alt zambet rataceste ;cearceaful ii ascunde iar,ramanand doar chicotitul tatonarii.

Acum ramasese doar el ,fara orice dorinta de a trai,o leguma in o lume vie,se intrebase atata timp daca ar trebui s o mai sune,s o mai caute,sau sa dispara si el,fara stire.Cate zile zacute,cate zile fumate la brat cu sticla de vin si nimic nu stergea silueta ei ce o contura pe a lui.Fiecare dimineata in care s a trezit  singur,parasit de orice vis,nici macar durerea nu i mai otravea sufletul.Inecat in uitare de sine ,agatat de imaginea ei-cu zambetul afurisit,chipul blajin si parul ridicandu`i`se curajos in bataia vantului.

Paraseste  casa neglijent si rupt de realitate si se aseaza pe`o banca privind strainii,incercand sa si dea seama care era fericit si care nu,dar niciodata nu avea curajul sa si studieze propria imagine,dar si ar fi dorit sa fie ceva care sa i o schimbe.In atentia ochilor sai apare o fiinta bruneta,cu tenul alb si curat,buzele tipice rosii si ochii misteriosi.Se indreapta spre el surazand timid,fara reactie o priveste indelung iar focul e reaprins ,ea l ocoleste strengar,el o prinde de mana,asteapta reactie,trupul ei se intoarce parca plutind si `i sopteste pe un ton ferm “nr 34 ,ora 22.55″si si continua drumul fara sa ashtepte raspuns.O priveste pasind sigur,dar gratios,silueta ei parca dinamizand natura martora.Se intoarce  grabit spre apartament,intra n bloc,usa trantindu se puternic in urma si simte o prezenta stranie.Adidasii`i apasa grav s incet ,dar un nou pas e respins de pantofiorii rosii cu toc inalt.Privirea i mangaie picioarele finute ,iar rochia`i neagra il mistuieste,atragandu`l spre un spatiu odata respins.Felina ce odata`i rasfata asternuturile si ulterior i le`a manjit cu ploi de amaraciune.”Actele de divort sunt pe masa.Va fi o greseala reparata”.Murmura afirmativ,o fixeaza cu ochii,dezgolindu`si repulsia.O ocoleste si urca scarile,nepasator,trezit de plecarea agoniei ,ce l bantuise indelung.

..Nr 34,ora 22.54.O seara calda de vara,in care nici vantul nu`ndrazneste sa intervina.Bruneta apare,imbracata foarte colorat,isi spune numee,cu fermitate,il ia de mana furandu i cuvintele si l trage 8 etaje mai sus in acel bloc,fara intrebari sau raspunsuri.Ajung pe terasa ,iar soarele apune,cerul impastiind nuante nebune de culori frumoase.Vantul ii energizeaza brusc ,creand  o vraja in jurul lor,iar ea,ea pur si simplu facea parte din acel peisaj uluitor.

Sapte luni mai tarziu in acelasi loc,aceasi ora el isi prinde maini suav,se aseaza`n genunchi si o cere n casatorie.Ea`i sare n brate si accepta innebunita.

<te iubesc ieri,azi si maine!>