…

Ma uit cu teama in urma,dar privirea`mi fuge spre drumul pe care nu am pasit inca.Decat sa ma intorc iar si iar in trecut,decat sa dezgrop sentimente si amintiri,mai bine fac altele noi.Cand spun `trecut` imagini imi trec rapid prin filtrul mintii si vad chipurile parintilor,prietenilor,colegilor si intotdeauna va fi si un el,..cel care azi imi fura zambetul,fara macar sa stie,fara macar sa vrea;singura persoana care va trezi acel sentiment  pueril din mine,pe care l`am simtit in clipa in care l`am vazut.Oamenii se schimba,uita foarte multe, dar mereu isi amintesc ce i`a facut sa traiasca.Oare omul din mine ar putea- fara viata ce`o primise atunci?Sa ma gandesc la el si sa plang in loc sa izbucnesc in ras nebun de fericire,caci fiecare atingere,fiecare privire,fiecare cuvant mi`a alintat odata sufletul.Oricine il cunoaste,oricine l`a vazut fericit si suparat,oricine i`a intrat in piele,simtind cu el agonia sau euforia unor momente,si`ar dori pentru el tot ce e mai frumos,pt cat mai mult timp,fara vreun strop de egoism.Ador faptul ca l`am putut strange in brate si am putut sa`i cuprind fata in maini,sa`l privesc in ochi,sa stiu ca verdele lor straluceste pentru ca sunt eu acolo,sa simt ca nu ne lipseste nimic,ador sa`l tin de mana sau sa`i zambesc ghidus.Dar depind de ideea de a nu`i face rau vreodata.Pentru ultima oara,ia`ma in brate si sopteste`mi ca nu ma vei uita.Va fi de ajuns..